 Sunt multe lucruri de care trebuie să ţineţi seama când optaţi pentru un loc de casă. Preţul e un argument, dar n-ar trebui să fie cel decisiv.
Majoritatea viitorilor proprietari de case ştiu cam ce fel de locuinţă doresc să ridice. Cât de încăpătoare să fie, câte dormitoare şi băi să aibă, ce procent să-i fie atribuit grădinii şi locului de joacă, poate şi unei viitoare piscine. Apoi, au anumite preferinţe arhitectonice şi stilistice. Ei bine, toate aceste lucruri sunt condiţionate de teren. Cu alte cuvinte, nu poţi construi orice casă, pe orice teren. Deşi un arhitect bun poate face minuni, el e limitat totuşi de ceea ce i se oferă: lucrează, cum se spune, „cu materialul clientului“.
Concluzia care se desprinde din această scurtă judecată poate contraria pe unii, dar e întemeiată. În loc să cumpăraţi terenul doar pentru că este ieftin, apoi să întrebaţi un arhitect dacă puteţi construi pe el ceea ce doriţi, mai degrabă consultaţi întâi arhitectul cu privire la posibilităţile terenului şi abia apoi cumpăraţi parcela.
El poate afla o mulţime de informaţii despre existenţa cărora nici nu aveţi habar şi, în plus, poate „vedea“ ceea ce ochiului dumneavoastră îi scapă.
Reglementări urbanistice şi norme de igienă
Altminteri, aţi putea avea surprize, din nefericire, neplăcute. Aţi putea constata, de pildă, că anumite reglementări urbanistice vă pot împiedica să construiţi o casă aşa cum doriţi. Deşi terenul este al dumneavoastră, nu puteţi ridica pe el orice vă imaginaţi! Astea sunt regulile! POT-ul (Procentul de Ocupare a Terenului), de pildă, vă permite să ocupaţi doar o anumită parte din suprafaţa totală a terenului. La rândul său, regimul de înălţime este, de asemenea, bine precizat. Construcţiile deja existente în vecinătate pot impune anumite norme stilistice sau de igienă.
Probabil că vă miraţi: norme de igienă? Ei bine, da! Poate că la o depărtare de casă, nu tocmai mare, aveţi un poluator (se întâmplă des în preajma marilor oraşe): o crescătorie de animale, o uzină, o carieră de balast sau, şi mai rău, o staţie de epurare sau o groapă de gunoi. Poate că distanţa de un kilometru dintre casă şi poluator vi se pare suficientă iniţial, dar gândiţi-vă şi la vânt: dacă direcţia lui este dinspre zona respectivă către dumneavoastră, veţi avea sigur probleme. Vântul este un bun cărăuş pentru praf, pungi şi alte gunoaie. Dacă veţi avea ferestrele către poluator, vă veţi trezi în situaţia de a nu putea aerisi casa ori, şi mai rău, nu veţi putea sta în curte din pricina mirosurilor. În plus, gropile de gunoi atrag câinii pribegi şi păsările sălbatice. După ce se ospătează, ar putea da târcoale proprietăţii dumneavoastră, asmuţind animalele de companie şi speriindu-vă copiii. Am cunoscut oameni care s-au mutat din aceste cauze.
Tot de igienă ar putea ţine şi recomandarea referitoare la prezenţa liniilor de înaltă tensiune şi a antenelor pentru comunicaţii. Sunt cercetători care afirmă că traiul în preajma unor astfel de poluatori nu este periclitat. Alţii, însă, consideră că existenţa permanentă a puternicelor câmpuri electromagnetice nu rămâne fără urmări. Poate că n-ar fi rău să fiţi exagerat de precauţi, mai ales dacă aveţi copii. Sigur, dacă trăiţi la umbra stâlpului de curent, vă e mai uşor (şi vă costă mai puţin) să vă legaţi la energie. Dacă sunteţi în provincie, o staţie de comunicaţii aflată în preajmă vă poate asigura un semnal mai bun la mobil. Dar sunteţi pregătit să sacrificaţi sănătatea dumneavoastră şi a familiei pentru a economisi bani?
Poluarea solului este la fel de importantă. Când îl cumpăraţi, mai ales dacă este extravilan, dumneavoastră nu veţi sesiza nici o diferenţă între el şi cele învecinate: cresc aceleaşi buruieni, răsar aceiaşi ciulini. Nu uitaţi însă că această vegetaţie spontană este foarte rezistentă şi înverşunată, aproape că prosperă şi în ciment murdărit cu petrol. Gazonul şi copacii dumneavoastră s-ar putea să nu aibă aceeaşi hotărâre. Am văzut case construite pe terenul unor foste sere de stat: pământul era atât de îmbibat cu chimicale, încât a trebuit decopertat cam 40 cm şi înlocuit cu altul proaspăt, de pădure. Camioane întregi, al căror preţ se adaugă la costul iniţial al proprietăţii.
Panta terenului
Mai gândiţi-vă şi la panta pământului. Una mai mare de 15% poate creşte semnificativ preţul construcţiei şi, mai rău, limitează mult destinaţia terenului. Nu prea se poate construi un loc de joacă pentru copii în „coasta“ unui deal şi, cu atât mai greu, o piscină! Dacă la pantă se adaugă o orientare geografică nefericită, lucrurile se agravează. Nu prea veţi avea parte de soare dacă poziţionarea este către nord. Neajunsurile se accentuează dacă în preajma casei creşte vegetaţie abundentă şi de înălţime mare (dacă sunteţi gard în gard cu o pădure, de exemplu).
Ar trebui să ţineţi cont şi de adâncimea pânzei freatice! Dacă apa e prea sus, nu veţi mai putea face sala de sport (sau crama) pe care intenţionaţi să le „expediaţi“ la subsol. Situaţia se înrăutăţeşte dacă acea pânză de apă freatică este poluată (din păcate, lucru din ce în ce mai frecvent).
Tipul de sol
N-ar fi rău să ştiţi câte ceva şi despre alcătuirea terenului. Unul „slab“, tip turbă, se poate tasa în timp, ceea ce duce la apariţia de fisuri în zid. Corectarea acestor neajunsuri ale terenului costă mult şi veţi constata că aţi cumpărat un teren ieftin, dar în care va trebui să investiţi mult.
Riscul de inundaţii este, în anumite zone, foarte serios şi în nici un caz nu trebuie minimalizat. Cu toţii am dori să locuim pe marginea unui râu, dar nici unul dintre noi nu vrea să apară la televizor, în cadrul ştirilor despre case luate pe sus de ape! E foarte posibil ca albia secată, pe care dumneavoastră nu daţi doi bani în toiul lunii august, să se transforme într-o viitură de neoprit în cursul lunilor februarie-martie. Ţineţi seama de asta!
Gândiţi-vă şi la riscul de alunecare (mai ales în regiunile cu teren prost, predispus la „plimbări“ intempestive în josul pantei), dar şi la posibilitatea unui cutremur. Nu puteţi construi o vilă impozantă în Vrancea fără să luaţi în considerare marea probabilitate (cel puţin) a unei zgâlţâieli serioase de-a lungul existenţei acestei case.
Cinstit vorbind, nici pădurea nu e chiar cel mai bun prieten al omului. Sigur, să stai în preajma ei e ca şi cum ai locui pe prima stradă după Paradis. Dar vedeţi cât de sălbatică e (să nu vină ursul neinvitat în curte!) ori cât de „umanizate“ îi sunt cărările. Sunt turişti care fac grătare şi care uită să stingă focul atunci când îşi iau tălpăşiţa din „natură“. Incendiul produs nu pe ei îi afectează, ci pe dumneavoastră! Nu mai vorbim de manelele pe care le veţi asculta la fiecare sfârşit de săptămână, de mirosul de fleici (şi mai insuportabil dacă sunteţi vegetarian)...
Servituţile
Mai trebuie să luaţi în seamă şi alte aspecte, de pildă, cele legate de posibilele servituţi. Poate că veţi fi obligat să lăsaţi liberă o cale de acces şi veţi afla asta de-abia după ce aţi cumpărat terenul. Unde vă gândeaţi că va fi zona de distracţie ar putea fi alei cimentate pentru accesul auto!
Luaţi seama, de asemenea, la dotarea zonei cu (măcar) strictul necesar: grădiniţe, şcoli, unităţi spitaliceşti, magazine sau staţii de autobuz. E plăcut să locuieşti în mijlocul sălbăticiei, dar e dificil să faci trei ore de acolo şi până la serviciu; sau să-ţi ia o oră şi jumătate ca să duci copilul la lecţia de pian, ţinută în centrul oraşului.
Şi, în sfârşit, nu neglijaţi să cereţi şi un plan al dezvoltării ulterioare a zonei. Am văzut case frumoase în preajma cărora s-a construit, după trei ani, un mare depozit de materiale de construcţii sau un târg auto pentru maşini la mâna a doua. De asemenea, trebuie să aveţi în vedere zona în care vă ridicaţi locuinţa, pentru că impozitele diferă de la o stradă la alta. Nu uitaţi că România e mereu surprinzătoare!
Dan MAZILU
|
